Chista è l’ura ca la famigghia s’assetta a mangiari
la madri avvisa tutti c’allistiu di cucinari,
‘nsalata di pumadoru e cipudda, pipi arrustuti,
na fedda d’ossuchiatu e alivi cunzati.
Lu cori si allarga, la panza si prepara,
la fami fa primura: “passimi a cucchiara”,
tutti felicissimi, u tempu di na prijera,
e poi ci damu sutta di mala manera.
Ma ‘n certu puntu arriva nu fetu troppu forti,
di cosi fracidi e lurdi, di fumeri e cosi morti:
ci dicu a mo muggheri: Lia chi è stu fituri?
Santuzzu, cunticcilla ò to amicu Assissuri.
Li cassunetti su chini e a munnizza è macari ‘n tera
tutta la Città sta fitennu, ni pò veniri u culera;
ma semu o terzu pianu, i cassunetti su ‘nda strada,
com’è ca ci pò essiri tutta st’aria infettata?
Affacciti o balcuni e vidi chi gran muntagna,
macari lu chiu lurdu, si la vidi si spagna,
e chi facemu allura, mi passau lu pitittu,
forsi cunvinissi mangiari ndo gabinettu,
ca si sintemu fetu, almeno cò piaciri
ca è roba nostra e no, di tuttu lu quarteri.
(dottorziz)